Jocurile copilăriei cu drag le vezi
Ne amintim toți de zilele alea în care nu aveam nici o grijă. Ne păsa decât de câte jocuri vom apuca să jucăm în ziua respectivă. Bunicii erau cei care ne bucurau de fiecare dată cu multe bunătăți. Părinții erau cei mai duri, dar inima lor se înmuia când copilul venea să le ceară ceva. Așteptam vacanța să putem fugi la bunici, departe de teme și de agitația orașului, acolo unde ne jucam în iarbă și ne croiam rochițe din perdeaua bunicii. Ce frumos era când ajungeam în casă după o porție de năzdrăvănii făcute pe ulița satului.
Erau vremuri demult apuse…în care nu alergai să prinzi ceva, nu te loveai de ziduri, pur și simplu visai și trăiai.
Unde ești copilărie? Tu cu zâmbetele calde ale celor dragi, năzdrăvăniile făcute alături de prieteni. Tu…lipsită de griji. Visam să creștem mari să “facem ce vrem” și acum că am ajuns mari, ne uităm că defapt acest concept e doar o nălucă.
Jocurile copilăriei cu drag le vezi
Copiii s-au jucat mereu. Între ei ori singuri, cu obiecte sau fără, au inventat jocuri, au cântat, s-au alergat, au râs, au plâns și au luat-o de la capăt. Au obosit, s-au supărat, s-au împăcat și au vrut să se mai joace puțin. Copilăria fără poveste și joc nu există. Iar acum, când vremurile s-au schimbat, când au apărut simulatoarele pe calculator și socializarea pe smartphone, prieteniile sunt virtuale și viața se întâmplă pe ecran.
Trist…din păcate.
Fetele și băieții jucau împreună fazan, mijita, țară, țară vrem ostași, castelul/cărămizi, de-a v-ați ascunselea, baba oarba, rațele și vânătorii, frunza, roaba, urechi, telefonul fără fir, mima, telefonul fără fir.
Alteori, se distrau separat. Fetele săreau coarda, elasticul, șotronul, ori împleteau ațe încurcate. Băieții jucau fotbal de picior, hoții și vardiștii, bâza. Alergatul pe străzi cu câte o anvelopă ruptă învârtită pe un băț era de asemenea una din plăcerile băieților.
0 comentarii