În apropierea sărbătorilor cu gândul departe
Departe…spre casă, locurile unde ai copilărit, unde se adunau de fiecare dată de Crăciun toți. Cântam colinde și mâncam cele mai bune preparate făcute de bunica. Cu gândul spre soba de teracotă pe care coceam covrigii pe care îi primeam când mergeam la colindat. Plăcerea aceea de a fi împreună fără a fi lucruri impuse. Erau clipe în care era mai important să strângi cât mai mulți covrigi decât certatul pe o tabletă sau un joc electronic.
Câteodată stau și mă gândesc de ce oamenii nu mai știu să se bucure cu adevărat de lucrurile frumoase? Și când spun lucruri nu mă refer strict la obiecte. De ce tot ce contează pentru ei sunt lucrurile materiale, scumpe, lipsite de vreun folos anume, sau care nu stârnesc nici o emoție, doar un zâmbet fals. Trăim într-o societate în care lumea a uitat ce înseamnă să dăruiești din suflet un cadou care să nu poată fii descris, care să aibe în spate o poveste. Care să te facă să te simți special, nu pentru că este scump, ci pentru că este fără de preț.
În apropierea sărbătorilor cu gândul departe
Crăciunul nu înseamnă doar o casă împodobită. Crăciunul înseamnă o casă împodobită de întreaga familie care își dedică efortul de a scoate ce e mai frumos din ea. Nu înseamnă un brad plin de lumini ci un brad plin de lumini care luminează atât încăperea, cât şi sufletele oamenilor. Nu înseamnă o masă imensă cu multe scaune ocupate de cunoscuți. Ci o masă îmbelșugata cu bucate preparate atent. Cu trudă, răbdare şi ingredientul cel mai important:dragostea de mamă.
Ziua în care ţi-ai propus să fii mai bun, să fii mai darnic. E ziua în care împarţi zâmbete fără vreun motiv anume, dar nu pentru că „trebuie”. Ci pentru că sufletul tău zâmbeşte fără să vrei. Pentru că fiecare firicel din tine se bucură în această zi, pentru că îţi vezi prietenii şi familia şi pentru că e una din zilele în care îţi reaminteşti cum e să fii copil.
0 comentarii