Când speranța se pierde acolo undeva
Ai simțit vreodată că nu mai poți chiar dacă îți dorești? Simțeai că totul este greu, poate chiar imposibil? Te întrebai de ce ți se întâmplă tocmai ție. Sperai atât de mult să fie bine și la tine o dată, dar nu înțelegeai de ce nu se întâmplă asta. Te-ai gândit oare că poate tu nu ți-ai dorit cu adevărat acel lucru? Poate era doar o iluzie că îl vrei. Se întâmplă să visăm la lucruri care ne par interesante, dar doar atât.
Când ajungi să simți că ai deja acel lucru, o să ști că e cu adevărat important.
Cum poți să spui că tu îți dorești ceva ceva dacă la un prim obstacol renunți la acel lucru spunând atât de ușor că nu poți? Neputința e dată din lipsa dorinței de a mai lupta.
Când speranța se pierde acolo undeva
Mulți dintre noi spunem că vrem, dar puțini facem ceva în sensul acela, ne mulțumim să ne plângem. Gândește-te la cel care nu mai are puterea de a spera, la cel la care viața lui atârnă de un fir de ață. Și culmea e că de cele mai multe ori atunci ne dăm seama de cât de important e să credem. Când ne vedem la capăt de drum nu ne mai rămâne decât să sperăm.
Speră azi și mâine va fi mai bine!
Încă de mici am învățat că trecem marea cu răbdarea. Și totuși nu ne-a spus nimeni câtă răbdare să avem, unde se termină ea și de când începe să fie inutilă. Nu ne-a spus nimeni că uneori vom fi nevoiți să așteptăm chiar mai mult decât credeam vreodată că o putem face. Și totuși nu am avut și nu avem încotro. Câteodată, cel mai bun lucru pe care îl putem face este să așteptăm.
Și poate uneori obosim să avem răbdare, să așteptăm, să ne întrebăm și să sperăm. Poate uneori nu ne mai punem nădejdea în nimeni și în nimic. Poate suntem dezamăgiți sau deprimați, supărați sau doar triști. Dar continuăm să fim puternici. Pentru că trebuie, nu pentru că vrem. Pentru că am fost obligați de împrejurări să fim, nu pentru că ne-am născut așa.
0 comentarii